granic

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din germană Kranich.

Pronunție

  • AFI: /'gra.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
granic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ granic granice
Articulat granicul granicele
Genitiv-Dativ granicului granicelor
Vocativ granicule granicelor
  1. bigă specială folosită pe șlepuri.
  2. troliu folosit în operațiile de foraj.


Traduceri

Referințe