gratifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză gratifier < latină gratificare.

Pronunție

  • AFI: /gra.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
gratifica
Infinitiv a gratifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gratific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să gratifice
Participiu gratificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată.
  2. (v.tranz.) (fig.) a atribui cuiva ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe