favoare

română

Variante

• favor

Etimologie

Din franceză faveur.

Pronunție

• AFI: /fa'vo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului favoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	favoare	favoruri
Articulat	favoarea	favorurile
Genitiv-Dativ	favoarei	favorurilor
Vocativ	favoare	favorurilor

1. avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr.

Cuvinte compuse

• bilet de favoare

Expresii

• În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online