favoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză faveur.

Pronunție

  • AFI: /fa'vo̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
favoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ favoare favoruri
Articulat favoarea favorurile
Genitiv-Dativ favoarei favorurilor
Vocativ favoare favorurilor
  1. avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr.

Cuvinte compuse

Expresii

  • În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva)


Traduceri

Referințe