grima
română
Etimologie
Din franceză grimer.
Pronunție
- AFI: /gri'ma/
Verb
Conjugarea verbului (se) grima | |
Infinitiv | a (se) grima |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) grimez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) grimeze |
Participiu | grimat |
Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; (p.gener.) a (se) machia.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online