grima

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză grimer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) grima
Infinitiv a (se) grima
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) grimez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) grimeze
Participiu grimat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; (p.gener.) a (se) machia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe