grimeluță
română
Etimologie
Din grimele (pluralul lui grimea) + sufixul -uță.
Pronunție
- AFI: /gri.me'lu.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului grimeluță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grimeluță | grimeluțe |
| Articulat | grimeluța | grimeluțele |
| Genitiv-Dativ | grimeluței | grimeluțelor |
| Vocativ | grimeluță | grimeluțelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online