grinduță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din grindă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /grin'du.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
grinduță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grinduță grinduțe
Articulat grinduța grinduțele
Genitiv-Dativ grinduței grinduțelor
Vocativ grinduță grinduțelor
  1. diminutiv al lui grindă; grinduliță.


Traduceri

Anagrame

Referințe