îndruga
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.dru'ga/
Verb
Conjugarea verbului îndruga | |
Infinitiv | a îndruga |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îndrug |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îndruge |
Participiu | îndrugat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; (p.ext.) a toarce grosolan și în grabă.
- (v.tranz.) (fam.) a pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; (p.ext.) a vorbi fără rost, nimicuri.
- (v.tranz.) (rar) a face ceva în pripă; a înjgheba.
Cuvinte derivate
Expresii
- A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online