grupet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană gruppetto.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
grupet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grupet grupete
Articulat grupetul grupetele
Genitiv-Dativ grupetului grupetelor
Vocativ grupetule grupetelor
  1. grup format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală).


Traduceri

Referințe