grupușor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din grup + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /gru.pu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
grupușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grupușor grupușoare
Articulat grupușorul grupușoarele
Genitiv-Dativ grupușorului grupușoarelor
Vocativ grupușorule grupușoarelor
  1. diminutiv al lui grup; grupuleț.


Traduceri

Referințe