grupuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din grup + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /gru.pu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
grupuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grupuleț grupulețe
Articulat grupulețul grupulețele
Genitiv-Dativ grupulețului grupulețelor
Vocativ grupulețule grupulețelor
  1. diminutiv al lui grup; grupușor.


Traduceri

Referințe