guriță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din gură + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /gu'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
guriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ guriță gurițe
Articulat gurița gurițele
Genitiv-Dativ guriței gurițelor
Vocativ guriță gurițelor
  1. diminutiv al lui gură.
  2. sărut.


Traduceri

Anagrame

Referințe