guriță

română

Etimologie

Din gură + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /gu'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului guriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	guriță	gurițe
Articulat	gurița	gurițele
Genitiv-Dativ	guriței	gurițelor
Vocativ	guriță	gurițelor

1. diminutiv al lui gură.
2. sărut.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• găurit
• gurăit
• rugați

Referințe

• DEX '98 via DEX online