gurren

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din cuvântul vechi gurr < formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /'ɡʊʀən/

Verb

Conjugarea verbului gurren
Infinitiv	gurren
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	gurrst gurrt
Indicativ imperfect	gurrte
Participiu perfect	gegurrt
Verb auxiliar	haben

1. a ugui, a gânguri

Cuvinte derivate

• Gegurre

Vezi și

• Taube

Referințe

• DWDS
• Wiktionary
• Wiktionary