hăbăuc

română

Etimologie

Contaminare între maghiară dialectală habóka și năuc.

Pronunție

• AFI: /hə.bəˈuk/

Adjectiv

Declinarea adjectivului hăbăuc
	Singular	Plural
Masculin	hăbăuc	hăbăuci
Feminin	hăbăucă	hăbăuce
Neutru	hăbăuc	hăbăuce

1. (reg.; adesea substantivat) năuc, buimac, zăpăcit; (p.ext.) prost; nebun.

Cuvinte derivate

• hăbăuci

Expresii

• (adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online