hăuli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /hə.u'li/


Verb


Conjugarea verbului
hăuli
Infinitiv a hăuli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hăulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hăulească
Participiu hăulit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre oameni) a chiui.
  2. (v.intranz.) (despre voce, zgomote etc.) a răsuna prelung; a hăui, a hui.
  3. (v.tranz.) (rar) a cânta ceva (prelung, chiuind).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe