Sari la conținut

chiui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din chiu + sufixul -ui.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
chiui
Infinitiv a chiui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
chiui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să chiuie
Participiu chiuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli.
  2. (v.intranz.) a spune strigături, a striga chiuituri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe