exterior

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză extérieur < latină exterior.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
exterior
Singular Plural
Masculin exterior exteriori
Feminin exterioară exterioare
Neutru exterior exterioare
  1. care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
exterior
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exterior exterioare
Articulat exteriorul exterioarele
Dativ-Genitiv exteriorului exterioarelor
Vocativ exteriorule exterioarelor
  1. partea din afară a unui lucru; fațadă.
  2. mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ținută, înfățișare, aspect, alură.


Traduceri

Referințe