halcă

română

Etimologie

Din maghiară halk.

Pronunție

• AFI: /'hal.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului halcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	halcă	hălci
Articulat	halca	hălcile
Genitiv-Dativ	hălcii	hălcilor
Vocativ	halcă	hălcilor

1. bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cahla

Referințe

• DEX '98 via DEX online