De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din maghiară halk.
Substantiv
Declinarea substantivului
halcă |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
halcă |
hălci |
| Articulat |
halca |
hălcile |
| Genitiv-Dativ |
hălcii |
hălcilor |
| Vocativ |
halcă |
hălcilor |
- bucată mare de carne sau (mai rar) din alt aliment; hartan.
