hantelă

română

Etimologie

Din germană Hantel.

Pronunție

• AFI: /han'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului hantelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hantelă	hantele
Articulat	hantela	hantelele
Genitiv-Dativ	hantelei	hantelelor
Vocativ	hantelă	hantelelor

1. greutate din metal de 1–5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online