haretism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

'(Spiru)Haret (nume propriu) + sufixul -ism.

Pronunție

  • AFI: /ha.re'tism/


Substantiv


Declinarea substantivului
haretism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ haretism invariabil
Articulat haretismul invariabil
Genitiv-Dativ haretismului invariabil
Vocativ haretismule invariabil
  1. concepție sociologică în care se preconiza ridicarea stării materiale și culturale a satului prin activitatea extrașcolară a învățătorilor.


Traduceri

Referințe