harpe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : harpé

română

Etimologie

Derivat regresiv din harpă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru harpă.





daneză

(dansk)

Etimologie

Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

  • AFI: /'harpə/
  • AFI: /'hɑːb̥ə/


Substantiv


Declinarea substantivului
harpe
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ harpe harpen harper harperne
Genitiv harpes harpens harpers harpernes
  1. harpă





franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție


Substantiv

harpe f., harpes pl.

  1. harpă
    Pincer la harpe.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din harper.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru harper.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru harper.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru harper.

Anagrame





latină

(Latina)

Etimologie

De origine greacă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
harpē
f. Singular Plural
Nominativ harpē harpae
Genitiv harpēs harpārum
Dativ harpae harpīs
Acuzativ harpēn harpās
Ablativ harpē harpīs
Vocativ harpē harpae
  1. sabie curbată (orientală); iatagan

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
harpe
m.f. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ harpe harpa/harpen harper harpene
Genitiv ' ' ' '
  1. harpă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse