harpe

Vezi și : Harpe, harpé

română

Etimologie

Din harpă.

Pronunție

• AFI: /ˈhar.pe/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru harpă.

---

daneză

(dansk)

Etimologie

Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

• AFI: /'harpə/
• AFI: /'hɑːb̥ə/

Substantiv

Declinarea substantivului harpe
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	harpe	harpen	harper	harperne
Genitiv	harpes	harpens	harpers	harpernes

1. harpă

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

• AFI: /aʁp/

Substantiv

harpe f., harpes pl.

1. harpă

   Pincer la harpe.

Cuvinte derivate

• harpiste

Cuvinte compuse

• harpe éolienne

Cuvinte apropiate

• arpège

Paronime

• harpon

Referințe

• Wiktionnaire

Etimologie

Derivat regresiv din harper.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru harper.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru harper.
3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru harper.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru harper.

Anagrame

• phare

---

latină

(Latina)

Etimologie

De origine greacă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului harpē
f.	Singular	Plural
Nominativ	harpē	harpae
Genitiv	harpēs	harpārum
Dativ	harpae	harpīs
Acuzativ	harpēn	harpās
Ablativ	harpē	harpīs
Vocativ	harpē	harpae

1. sabie curbată (orientală); iatagan

Referințe

• Wiktionary

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din nordică veche harpa < proto-germanică *harpōn.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului harpe
m.f.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	harpe	harpa/harpen	harper	harpene
Genitiv	'	'	'	'

1. harpă

Cuvinte derivate

• harpist

Cuvinte compuse

• munnharpe