harpă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Exemplu de harpă

română

Etimologie

Din franceză harpe, germană Harfe

Pronunție

  • AFI: /ˈhar.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
harpă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ harpă harpe
Articulat harpa harpele
Genitiv-Dativ harpei harpelor
Vocativ '' ''
  1. instrument muzical format dintr-o ramă triunghiulară, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime și ca acordaj (dispuse într-o cutie de rezonanță și o consolă) și care sunt puse în vibrație prin ciupire cu degetele de la ambele mâini.
  2. arta de a interpreta o compoziție muzicală la o harpă.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri