haspel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Haspel.

Pronunție

  • AFI: /'has.pel/


Substantiv


Declinarea substantivului
haspel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ haspel haspeluri
Articulat haspelul haspelurile
Genitiv-Dativ haspelului haspelurilor
Vocativ haspelule haspelurilor
  1. mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor.
  2. mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac.


Traduceri

Referințe