hirotoni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din hirotonie (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /hi.ro.to'ni/


Verb


Conjugarea verbului
hirotoni
Infinitiv a hirotoni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hirotonesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hirotonească
Participiu hirotonit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a ridica un diacon la rangul de preot; (p.ext.) a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe