huci

română

Etimologie

Din ucraineană хусц (husca) „desiș”.

Pronunție

• AFI: /huʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului huci
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	huci	huciuri
Articulat	huciul	huciurile
Genitiv-Dativ	huciului	huciurilor
Vocativ	huciule	huciurilor

1. (reg.) pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huceag.

Expresii

• A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chiu

Referințe

• DEX '98 via DEX online