crâng

română

Etimologie

Din slavă (veche) krongu.

Pronunție

• AFI: /krɨnɡ/

Substantiv

Declinarea substantivului crâng
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crâng	crânguri
Articulat	crângul	crângurile
Genitiv-Dativ	crângului	crângurilor
Vocativ	crângule	crângurilor

1. pădurice de arbori tineri și de lăstari.
2. loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș.

Cuvinte derivate

• crânguleț
• crângușor

Cuvinte compuse

• crângul cerului

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online