hulitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din hulitor.

Pronunție

  • AFI: /hu.li'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
hulitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hulitoare hulitoare
Articulat hulitoarea hulitoarele
Genitiv-Dativ hulitoarei hulitoarelor
Vocativ hulitoareo hulitoarelor
  1. persoană care hulește; calomniatoare.


Traduceri

Referințe