humui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din humă + sufixul -ui.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
humui
Infinitiv a humui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
humuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să humuiască
Participiu humuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a unge, a lipi, a da cu humă.


Traduceri

Referințe