iță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină licia (pluralul lui licium).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
iță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iță ițe
Articulat ița ițele
Genitiv-Dativ iței ițelor
Vocativ iță ițelor
  1. dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația
  • A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație


Traduceri

Anagrame

Referințe