iță

română

Etimologie

Din latină licia (pluralul lui licium).

Pronunție

• AFI: /'i.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului iță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iță	ițe
Articulat	ița	ițele
Genitiv-Dativ	iței	ițelor
Vocativ	iță	ițelor

1. dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv.

Cuvinte derivate

• ițan
• ițari

Expresii

• A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația
• A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ați

Referințe

• DEX '98 via DEX online