iță
Etimologie
Din latină licia (pluralul lui licium).
Pronunție
- AFI: /'i.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului iță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iță | ițe |
| Articulat | ița | ițele |
| Genitiv-Dativ | iței | ițelor |
| Vocativ | iță | ițelor |
- dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv.
Cuvinte derivate
Expresii
- A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația
- A (se) descurca ițele = a (se) lămuri o situație
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online