ibricel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ibric + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /i.bri'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
ibricel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ibricel ibricele
Articulat ibricelul ibricelele
Genitiv-Dativ ibricelului ibricelelor
Vocativ ibricelule ibricelelor
  1. diminutiv al lui ibric.


Traduceri

Referințe