ibric
română
Etimologie
Din turcă ibrik.
Pronunție
- AFI: /i'brik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ibric | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ibric | ibrice |
| Articulat | ibricul | ibricele |
| Genitiv-Dativ | ibricului | ibricelor |
| Vocativ | ibricule | ibricelor |
- vas cilindric, de metal, cu cioc și cu coadă lungă, care servește îndeosebi la fiert cafeaua, ceaiul etc.
- vas de metal sau de pământ în formă de urcior, uneori ornamentat, în care se ține apa.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online