ieduț

română

Etimologie

Din ied + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /jeˈduʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ieduț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ieduț	ieduți
Articulat	ieduțul	ieduții
Genitiv-Dativ	ieduțului	ieduților
Vocativ	ieduțule	ieduților

1. diminutiv al lui ied; (rar) iezișor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dețiu

Referințe

• DEX '98 via DEX online