Sari la conținut

deține

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză détenir (după ține).

Pronunție

  • AFI: /de.ˈʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
deține
Infinitiv a deține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dețin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dețină
Participiu deținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material.
  2. a dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o funcție, un grad etc.
    Deține numele de român.
  3. a ține pe cineva închis (pentru cercetări sau după ce a fost condamnat).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe