iezătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a iezi + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /je.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
iezătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iezătură iezături
Articulat iezătura iezăturile
Genitiv-Dativ iezăturii iezăturilor
Vocativ iezătură iezăturilor
  1. baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz.


Traduceri

Anagrame

Referințe