imanență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză immanence < latină immanentia.

Pronunție

  • AFI: /i.ma'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
imanență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imanență imanențe
Articulat imanența imanențele
Genitiv-Dativ imanenței imanențelor
Vocativ imanență imanențelor
  1. însușirea sau starea a ceea ce este imanent.


Traduceri

Anagrame

Referințe