imanent

română

Etimologie

Din franceză immanent < latină immanens, immanentis.

Pronunție

• AFI: /i.ma'nent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului imanent
	Singular	Plural
Masculin	imanent	imanenți
Feminin	imanentă	imanente
Neutru	imanent	imanente

1. care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec.
2. (în concepția idealistă despre lume) care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară.

Cuvinte compuse

• filozofia imanentă, școala imanentă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ameninț
• mențină

Referințe

• DEX '98 via DEX online