imanent
română
Etimologie
Din franceză immanent < latină immanens, immanentis.
Pronunție
- AFI: /i.ma'nent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului imanent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | imanent | imanenți |
| Feminin | imanentă | imanente |
| Neutru | imanent | imanente |
- care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec.
- (în concepția idealistă despre lume) care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online