importunitate
română
Etimologie
Din franceză importunité < latină importunitas, importunitatis.
Pronunție
- AFI: /im.por.tu.ni'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului importunitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | importunitate | importunități |
Articulat | importunitatea | importunitățile |
Genitiv-Dativ | importunității | importunităților |
Vocativ | importunitate | importunităților |
- (livr.) stăruință, atitudine, prezență care plictisește sau stingherește pe cineva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online