prezență

română

Din franceză présence.

Declinarea substantivului prezență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prezență	prezențe
Articulat	prezența	prezențele
Genitiv-Dativ	prezenței	prezențelor
Vocativ	prezență	prezențelor

faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit.
existență.
manifestare a unei personalități (de prestigiu).

(loc.prep.) În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva).