impostură
Etimologie
Din franceză imposture < latină impostura.
Pronunție
- AFI: /im.pos'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului impostură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impostură | imposturi |
| Articulat | impostura | imposturile |
| Genitiv-Dativ | imposturii | imposturilor |
| Vocativ | impostură | imposturilor |
- acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online