impostor
Aspect
Etimologie
Din franceză imposteur < latină impostor.
Pronunție
- AFI: /im.pos'tor/
Substantiv
Declinarea substantivului impostor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | impostor | impostori |
Articulat | impostorul | impostorii |
Genitiv-Dativ | impostorului | impostorilor |
Vocativ | impostorule | impostorilor |
- persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos.
- persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online