imprimatur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină imprimatur.

Pronunție

  • AFI: /im.pri.ma'tur/


Substantiv


Declinarea substantivului
imprimatur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imprimatur invariabil
Articulat imprimaturul invariabil
Dativ-Genitiv imprimaturului invariabil
Vocativ imprimaturule invariabil
  1. autorizație indicând bunul de tipar pe o corectură.


Traduceri

Referințe