incoordonare
Etimologie
Din franceză, engleză incoordination.
Pronunție
- AFI: /in.ko.or.do'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului incoordonare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incoordonare | incoordonări |
| Articulat | incoordonarea | incoordonările |
| Genitiv-Dativ | incoordonării | incoordonărilor |
| Vocativ | incoordonare | incoordonărilor |
- lipsă de coordonare; necoordonare.
- (med.) lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online