incoordonare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză, engleză incoordination.

Pronunție

  • AFI: /in.ko.or.do'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
incoordonare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incoordonare incoordonări
Articulat incoordonarea incoordonările
Genitiv-Dativ incoordonării incoordonărilor
Vocativ incoordonare incoordonărilor
  1. lipsă de coordonare; necoordonare.
  2. (med.) lipsă de coordonare a mișcărilor, cauzată de leziuni ale sistemului nervos sau de stări patologice ale aparatului locomotor; necoordonare.


Traduceri

Referințe