indicțiune
Etimologie
Din franceză indiction < latină indictio, indictionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului indicțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indicțiune | indicțiuni |
| Articulat | indicțiunea | indicțiunile |
| Genitiv-Dativ | indicțiunii | indicțiunilor |
| Vocativ | indicțiune | indicțiunilor |
- (livr.) convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi.
- perioadă convențională de cincisprezece ani.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online