convocare

română

Etimologie

Din a convoca.

Pronunție

• AFI: /kon.vo'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului convocare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	convocare	convocări
Articulat	convocarea	convocările
Genitiv-Dativ	convocării	convocărilor
Vocativ	convocare	convocărilor

1. acțiunea de a convoca și rezultatul ei.
2. (concr.) înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reconvoca

Referințe

• DEX '98 via DEX online