convocare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a convoca.

Pronunție

  • AFI: /kon.vo'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
convocare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convocare convocări
Articulat convocarea convocările
Dativ-Genitiv convocării convocărilor
Vocativ convocare convocărilor
  1. acțiunea de a convoca și rezultatul ei.
  2. (concr.) înștiințare scrisă prin care este convocată o persoană, o adunare etc.; convocațiune.


Traduceri

Anagrame

Referințe