conciliu
română
Etimologie
Din latină concilium.
Pronunție
- AFI: /konˈʧi.lju/
Substantiv
| Declinarea substantivului conciliu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conciliu | concilii |
| Articulat | conciliul | conciliile |
| Genitiv-Dativ | conciliului | conciliilor |
| Vocativ | conciliule | conciliilor |
- adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online