conciliu

română

Etimologie

Din latină concilium.

Pronunție

• AFI: /konˈʧi.lju/

Substantiv

Declinarea substantivului conciliu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conciliu	concilii
Articulat	conciliul	conciliile
Genitiv-Dativ	conciliului	conciliilor
Vocativ	conciliule	conciliilor

1. adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online