indisciplină

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză indiscipline.

Pronunție

  • AFI: /in.dis.ʧi'pli.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
indisciplină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indisciplină invariabil
Articulat indisciplina invariabil
Genitiv-Dativ indisciplinei invariabil
Vocativ indisciplină invariabil
  1. lipsă de disciplină; nesupunere; (p.ext.) dezordine.


Traduceri

Referințe