inducție magnetică

română

Etimologie

Din inducție + magnetică.

Pronunție

• AFI: /inˈduk.ʦi.e magˈne.ti.kə/

Cuvânt compus

inducție magnetică

1. mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online