determina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză déterminer < latină determinare.

Pronunție

  • AFI: /de.ter.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
determina
Infinitiv a determina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
determin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să determine
Participiu determinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui.
  2. a fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.).
    Au determinat un nou termen pentru...
  3. (spec.) a preciza însușirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii).
    A determina proprietățile metalelor.
  4. (spec.) a calcula, a deduce pe baza unor date.
  5. a face ca cinevaia o anumită hotărâre.
  6. (despre cuvinte sau propoziții) a preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții.
    Adverbele determină verbele pe care le însoțesc.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe