inek

De la Wikționar, dicționarul liber

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca veche iŋek < proto-turcică.

Pronunție


Substantiv

inek, pl. inekler

  1. vacă
  2. (vulgar) pederast
  3. (argou) mașină, auto
  4. (argou) tocilar

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse