vacă
Aspect
![]() |
![]() |
![]() |
Etimologie
Din latină vacca < proto-indo-europeană *wokeh₂-.
Înrudit cu aragoneză baca, aromână vacã, asturiană vaca, catalană vaca, dalmată baca, franceză vache, friulană vacje, galiciană vaca, istroromână våcĕ, italiană vacca, ladină vacia, occitană vaca, portugheză vaca, retoromană vatga, sardă bacca, siciliană vacca, spaniolă vaca, venețiană vaca și valonă vatche.
Pronunție
- AFI: /ˈva.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului vacă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vacă | vaci |
Articulat | vaca | vacile |
Genitiv-Dativ | vacii | vacilor |
Vocativ | vacă, vaco | vacilor |
- (zool.) (Bovidae) animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; (p.restr.) carnea acestui animal, folosită ca aliment; (p.gener.) carne de bovine.
- (fig., depr.) epitet injurios dat unei femei (grase și leneșe sau proaste).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- (peior.) A fi (sau veni, pica) de la coada vacii = a) de la țară, din mediul rural; b) de condiție socială modestă
- S-a dus bou și s-a întors vacă = ironic; despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească intr-o problemă, care s-a întors mai puțin instruit decât plecase
- Vacă (bună) de muls = persoană/situație de care cineva abuzează, pentru a trage foloase materiale
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
carne de bovine
|
|