infatua

română

Etimologie

Din franceză infatuer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului (se) infatua
Infinitiv	a (se) infatua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) infatuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) infatueze
Participiu	infatuat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) înfumura, a (se) îngâmfa.

Cuvinte derivate

• infatuare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înfățau

Referințe

• DEX '98 via DEX online